Teoria evoluţiei explicată simplu

În secolul XIX, Charles Darwin a venit cu o idee revoluţionară, bazată pe numeroase observaţii pe care le-a făcut în timpul unei călătorii în jurul lumii, referitoare la modul în care noi specii apar şi dispar. Procesul prin care acest lucru se întâmplă l-a numit selecţie naturală iar ideea de bază este că individul cel mai bine adaptat unor anumite condiţii are cele mai multe şanse de a supravieţui şi a avea urmaşi. Acest lucru are implicaţii enorme întru-cât poate duce la apariţia unor noi specii, însă într-o perioadă foarte lungă de timp. În continuarea articolului puteţi citi mai multe idei care schiţează o altă imagine despre viaţă decât cea (din păcate) acceptată de aproape toată lumea, anume varianta biblică.

Pe măsură ce ştiinţa s-a dezvoltat, cunoştinţele şi imaginea noastră despre viaţă şi univers de asemenea s-a modificat, îndepărtându-se din ce în ce mai mult de imaginea biblică. De fapt nu există o singură variantă biblică despre univers, ci mult mai multe, care variază în funcţie de zona geografică şi de obiceiurile şi tradiţiile populaţiei respective. Toată lumea cred că este familiarizată cu varianta oferită de creştinism descrisă în capitolul Geneza din Biblie şi de aceea o să dau un alt exemplu, anume viziunea populaţiei Bantu din Africa Centrală şi de Sud despre origini, exemplu la care o să revin spre sfârşitul articolului: Iniţial, pe Pământ nu era decât apă şi întuneric. Mbombo domnea peste acest haos iar într-o zi a simţit o durere teribilă în stomac după care a vomitat soarele, luna şi stelele. Soarele strălucea cu putere iar apa s-a transformat în nori; treptat au apărut porţiuni de uscat. Mbombo a vomitat din nou. De data aceasta copaci au ieşit din stomacul său, şi apoi animale şi oameni şi multe alte lucruri: prima femeie, leopardul, vulturul, acvila, maimuţa Fumu, primul bărbat şi lumina.

Unul din primii paşi în vederea înţelegerii mecanismului prin care acţionează selecţia naturală este conştientizarea timpului geologic. Noi, în viaţa de zi cu zi, avem de-a face cu perioade de timp relativ scurte, de aceea suntem obişnuiţi cu secunde, minute, ore, decenii, secole, chiar milenii. Când însă vine vorba de sute de mii, milioane, sute sau mii de milioane de ani sau miliarde de ani, deja ne pierdem. Eu unul recunosc că a trebuit să stau puţin pe gânduri prima dată când a venit vorba de, să zic, o mie de milioane de ani. Însă putem rezolva acest lucru printr-o analogie.

Dacă ne imaginăm că ne deplasăm înapoi în timp iar un pas de-al nostru reprezintă o mie de ani, atunci după doi paşi ajungem în vremea lui Iisus Hristos, după trei paşi ajungem în vremea anticilor greci iar după cinci paşi ajungem în vremea construirii primelor piramide egiptene. Suntem aproape la originea primelor civilizaţii cunoscute însă marşul nostru abia a început. Pentru a ajunge în vremea hominizilor Homo habilis sau Australophitecus, care au trăit acum două respectiv trei milioane de ani, ar trebui să mergem doi respectiv trei kilometri. Pentru a ajunge în vremea primelor mamifere ar trebui să mergem pe jos o distanţă egală cu cea de la Bucureşti la Ploieşti, pentru a ajunge în vremea trilobiţilor, Bucureşti-Budapesta iar pentru a ajunge în vremea primelor organisme unicelulare sau primelor bacterii, adică până acum 3500 milioane de ani (3,5 miliarde de ani) ar trebui să parcurgem pe jos distanţa dintre Bucureşti şi Madrid.

Charles Darwin îşi începe cartea „Originea speciilor” cu un capitol care se numeşte „Variation under domestication”. Astfel, el vrea să explice selecţia naturală prin prisma selecţiei artificiale. Selecţia artificială se numeşte aşa pentru că este realizată de om. Dacă cineva vrea de exemplu să obţină cai care aleargă din ce în ce mai rapid, atunci dintr-o populaţie selectează acei cai care aleargă cu o viteză peste medie şi îi împerechează. Iar următoarea generaţie va împerechea din nou caii care aleargă peste medie şi tot aşa, iar peste mai multe generaţii va obţine un grup de cai cu această trăsătură, viteza cu care aleargă, mult îmbunătăţită. La fel se poate face cu orice specie de animale, cu porumbei, câini, plante. Urmărind o anumită caracteristică, realizezi împerecheri doar între indivizii care au acea caracteristică cel mai bine dezvoltată.

De fapt multe specii sau sub-specii au apărut în acest fel. Câinii din lupi, apoi diferitele rase de câini, unii care aleargă foarte repede, alţii cu limba albastră, sau diferite tipuri de porumbei sau caii arabi. Toată lumea cunoaşte rasa de câini bull-dog, aceia cu capul mare. Acesta este un exemplu foarte sugestiv de produs obţinut în urma selecţiei artificiale deoarece aceşti câini au capul aşa mare încât puii nu se pot naşte pe cale naturală ci doar prin cezariană. Deci dacă oamenii ar dispărea şi câinii bull-dog ar dispărea.

Tip de porumbel obtinut prin selectie artificiala. Au ciocul asa de mic incat nici macar nu isi pot hrani puii, acest lucru fiind realizat de porumbei din alte rase.

Desigur, în cazul selecţiei artificiale modificările apar mult mai rapid şi e necesar mult mai puţin timp pentru a fi observate întru-cât omul realizează acest lucru în mod conştient. Însă acelaşi mecanism poate fi atribuit şi selecţiei naturale, doar că cea care face selecţii nu mai este omul, ci natura. Astfel, între membrii aceleiaşi specii sau între membrii speciilor diferite, tot timpul va exista o competiţie pentru hrană, teritoriu, parteneri de împerechere. Iar în mod inconştient, natura îi va favoriza pe aceia care sunt mai bine adaptaţi, numai ei putând fi capabili să îşi transmită materialul genetic către generaţiile viitoare.

Este clar că în vremea lui Darwin nu se ştia nimic despre ADN, nu se cunoştea structura sa. Însă Darwin a intuit că ceva trebuie să fie răspunzător de diferenţele între membrii aceleiaşi specii astfel că tot timpul vor exista de exemplu lei care aleargă mai repede şi vânează mai bine şi lei care aleargă mai încet, sau vulturi care văd mai bine şi vulturi care au vederea mai slabă, sau păuni care au un penaj mai colorat şi atrag mai uşor femele respectiv păuni cu penaj mai puţin colorat, sau păsări care au un cioc mai puternic şi pot sparge o varietate mai mare de seminţe respectiv păsări cu un cioc mai firav etc. Este evident că leii care aleargă mai rapid, păunii mai atrăgători etc au mai multe şanse să se hrănească sau să se împerecheze şi să-şi transmită materialul genetic mai departe, astfel că şi urmaşii lor vor moşteni caracteristici asemănătoare. Aceste foarte mici modificări se cumulează permanent iar pe o perioadă foarte mare de timp, la scară geologică, vor face ca stră, stră, strămoşii să fie diferiţi faţă de urmaşii foarte îndepărtaţi.

Astăzi ştim că materialul genetic, ADN-ul, este răspunzător de aceste modificări şi diferenţe care apar, şi că fiecare trăsătură îşi are corespondenţa la nivel de ADN. Şi mai ştim că la nivelul ADN-ului apar în permanenţă mutaţii ce generează această variabilitate. De fapt tot ce înseamnă viaţă pe acest Pământ, de la bacterii la oameni, totul se bazează pe aceeaşi moleculă, pe acelaşi cod, acelaşi mecanism, ADN-ul. Astfel, azi putem să luăm de exemplu o bucată de ADN uman, cea care codifică insulina, să o introducem în ADN-ul bacteriilor care vor produce apoi insulină la scară industrială iar milioane de oameni bolnavi de diabet zaharat nu vor mai muri.

Am uitat să precizez o condiţie importantă, necesară ca o specie să dea naştere în timp la două specii diferite. Cândva trebuie să se producă o ruptură într-o anumită populaţie (o catastrofă naturală, o migrare în alt loc etc.) şi să se formeze astfel două populaţii care să trăiască şi să evolueze separat, indivizii unui grup să nu se poată împerechea cu cei din celălalt grup. După o perioadă variabilă de timp (dar foarte mare), în care mutaţiile ADN-ului au loc, se va ajunge ca cele două fonduri genetice să fie aşa diferite încât dacă s-ar întâmpla ca indivizii din cele două grupuri să se reîntâlnească, să nu mai fie capabili să se împerecheze şi să dea naştere unor progenituri viabile. Considerăm astfel că două specii s-au format.

Exact asta observăm atunci când analizăm structura ADN-ului diferitelor specii. Cu cât două specii sunt mai apropiate filogenetic, cu atât au o mai mare cantitate de ADN în comun (de exemplu oamenii şi cimpanzeii). O să dau un exemplu încă şi mai clar: în funcţie de cele patru baze azotate din structura ADN-ului (adenina=A, guanină=G, citozină=C, timină=T), acesta poate fi scris ca o succesiune de litere (ex: ATGCAATTA……) în care trei litere succesive codifică un aminoacid. „Paragraful” din genele noastre care descrie proteina numită citocrom c are o lungime de 339 litere. Schimbarea a 12 litere separă citocromul c uman de citocromul c al cailor, rudele noastre destul de îndepărtate. Numai o literă schimbată din citocromul c separă oamenii de maimuţe (rudele noastre destul de apropiate), o literă schimbată separă caii de măgari (rudele lor foarte apropiate) şi trei litere schimbate separă caii de porci (rudele lor oarecum îndepărtate). Schimbarea a 45 litere separă oamenii de drojdii şi acelaşi număr desparte porcii de drojdii.

Se conturează deja imaginea unui arbore a cărei fiecare ramură reprezintă o specie diferită. Şi cum într-un copac două ramuri subţiri se unesc şi formează una mai groasă, apoi două mai groase se unesc şi formează alta şi mai groasă, până la tulpină, tot aşa mai multe specii au avut cândva un strămoş comun, iar mai mulţi strămoşi comuni au avut cândva alţi strămoşi comuni, şi tot aşa. Ajungem astfel la o problemă care însă astăzi nu poate fi rezolvată de biologie, şi anume cea a originii vieţii, a primelor organisme sau forme de viaţă. Putem însă face unele presupuneri.

Ne putem gândi că la un moment dat, pe Pământul timpuriu, condiţiile au fost de aşa natură încât molecule din ce în ce mai complexe s-au putut forma. Apoi cumva au apărut primele molecule capabile de autoreplicare. Ne putem imagina o moleculă ca fiind formată din mai multe cărămizi, iar cărămizile constituente aveau afinitate pentru acelaşi tip sau un anumit tip de cărămizi, servind ca un fel de matriţă. Ar fi vorba de un precursor al ADN-ului, însă mult mult mai simplu. Odată însă ce aceste molecule capabile de autoreplicare au apărut, selecţia naturală îşi intră în drepturi iar mutaţiile spontane care apar şi care generează variabilitate fac ca totul să decurgă de la simplu la complex.

În zilele noastre, marele genetician Craig Venter (care a decodificat primul genom uman, propriul său genom) încearcă să creeze viaţă, ceva asemănător unor bacterii simple. Deşi ar fi o mare realizare pentru biologie, tot nu ar fi suficient pentru a explica originea şi cum a apărut viaţa pe Pământ, pentru că el ar crea o viaţă bazată tot pe ADN, iar la început aproape sigur viaţa se baza pe o moleculă mult mult mai simplă, un precursor al ADN-ului.

Un lucru însă mi se pare extrem de interesant. Deşi nu ştim exact cum s-au petrecut lucrurile în primul miliard de ani de la formarea Pământului (referitor la viaţă), ştim ce a fost înainte. Ştim datorită progreselor făcute în Cosmologie şi în Fizică. Cu alte cuvinte, ştim că toate componentele din care noi suntem alcătuiţi şi din care întreg Pământul e alcătuit, adică toţi atomii de carbon, azot, oxigen, fier, hidrogen etc au fost fabricaţi în interiorul unei stele mult mai mare ca Soarele nostru, care a existat înaintea Soarelui nostru şi care atunci când şi-a încetat activitatea a aruncat în spaţiu toate aceste elemente din care apoi s-au format Soarele, Pământul şi întregul nostru sistem solar şi ulterior viaţa. Toţi atomii care intră în alcătuirea noastră au fost cândva în interiorul unei stele iar toţi protonii, neutronii şi electronii care alcătuiesc aceşti atomi au existat cu încă şi mai mult timp în urmă, aproximativ la o secundă după Big-Bang, acum aproximativ 14 miliarde de ani. Ştim ce-a fost înainte, ştim ce-a fost după, lipseşte doar o perioadă neelucidată, o piesă într-un puzzle uriaş care probabil cândva va fi aşezată corect.

Revenind la exemplul pe care l-am dat la începutul articolului, legat de viziunea populaţiei Bantu despre începuturi, reiese concluzia sau lecţia pe care trebuie să o învăţăm. Este absurd ca o persoană să creadă ceva, cum ar fi varianta din Biblie a genezei, doar pentru că s-a născut într-o anumită zonă şi pentru că părinţii, bunicii, şi oamenii care trăiesc în zona respectivă cred în varianta respectivă. La fel de absurd este ca indienii hinduşi să creadă în varianta lor despre origini doar pentru că au avut şansa să se nască în India şi pentru că părinţii, bunicii şi oamenii de acolo au crezut şi cred asta. La fel de absurd este să crezi ceva doar pentru că cineva a avut o revelaţie referitoare la acel ceva.

Singura care poate să ofere răspunsuri şi care poate să ofere motive pentru a crede ceva este Ştiinţa. Dacă Ştiinţa nu va putea să răspundă unor întrebări care astăzi nu au răspuns, atunci nimeni nu va putea. Ba mai mult, cu siguranţă dacă pe o altă planetă, din altă galaxie, există forme de viaţă inteligente capabile să-şi dezvolte Ştiinţa lor, atunci Ştiinţa lor va fi identică cu a noastră, întru-cât legile fizicii sunt la fel peste tot în Univers. Adevărul complet însă, probabil că nu o să-l aflăm niciodată.

O să închei articolul cu un citat,unul din preferatele mele, de Richard Dawkins, ca un fel de exerciţiu de conştientizare a şansei uriaşe pe care o avem pentru că suntem în viaţă. Dacă ne gândim rapid, grosso-modo, că doar unul din miliarde de spermatozoizi a dus la formarea noastră, dacă ne gândim că aşa s-a întâmplat şi cu părinţii noştri, şi dacă mai punem la socoteală şi şansa ca părinţii noştri să se fi întâlnit…rezultă că am avut un noroc uriaş pentru că ne-am născut. Oricare alt spermatozoid din miliarde ar fi însemnat o altă persoană. Şi putem de asemenea să afirmăm cu mândrie că nici unul din stră, stră, stră, străbunii noştri nu a murit când era copil. Aşa că, tocmai faptul că o să murim cu toţii, ne face să fim extrem de norocoşi. Citatul e în engleză şi îmi cer scuze pentru asta însă am preferat să-l las aşa pentru a nu-i diminua din intensitate.

“We are going to die, and that makes us the lucky ones. Most people are never going to die because they are never going to be born. The potential people who could have been here in my place but who will in fact never see the light of day outnumber the sand grains of Arabia. Certainly those unborn ghosts include greater poets than Keats, scientists greater than Newton. We know this because the set of possible people allowed by our DNA so massively exceeds the set of actual people. In the teeth of these stupefying odds it is you and I, in our ordinariness, that are here.”

Articol scris de Raul Sandu. Puteţi citi acest articol şi pe www.StiintaAzi.ro

15 comentarii

Filed under Teoria evoluţiei

15 responses to “Teoria evoluţiei explicată simplu

  1. Vlad

    Foarte frumos scris si placut de citit. Felicitari!
    Nu merg adaugate comentarii pe stiintaazi.ro pentru ca la word verification nu apare si cuvantul ce trebuie sa-l rescrii; sau poate nu ma pricep eu.

  2. Andrei Halaliuc

    Intr-adevar, un articol care merita tot respectul. Trebuie sa citim si sa ne interesam mai mult despre astfel de situatii. Bravo Raul

  3. eugenia

    Felicitari! articol explicat pe intelesul tuturor(prin prisma stiintifica). Inteleg faptul ca nu-l accepti pe Dumnezeu si nici Creatia Sa. Dar totusi cum ramane cu neputinta stiintei?! de a explica originea vietii pamantene! Fie un precursor al ADN-ului! dar pana la formarea acestuia,cat timp a fost ecesar?! iar elementele structurale (constituentii)de baza,in ce conditii s-au format?! Cui trebuie sa atribuim meritul de a „incepe constructia”originii vietii pe planeta noastra?! OK! Nu exista un ATOTPUTERNIC CREATOR,care prin intelepciunea si priceperea Sa unica,a potrivit totul si toate in spatiu,in timp ,fara haos si dezordine! Atunci,care este adevarul despre Originea vietii?!

    • raulsandu

      Multumesc pt apreciere.
      Ar fi total irational din partea mea si din partea oricui sa spun ca nu exista Dumnezeu si ca sunt 100% sigur de asta. Insa sa spui ca Dumnezeu a creat viata sau Dumnezeu a creat universul este ca si cum nu ai spune nimic. Nu aduce nicio informatie suplimentara. Iar daca inainte toate lucrurile erau explicate prin prisma lui Dzeu, astazi, pe masura ce cunostintele noastre avanseaza, nevoia e din ce in ce mai mica. Mai mult, daca presupunem ca intr-adevar, DZeu a creat totul, inclusiv pe noi, care suntem niste fiinte extraordinar de complexe, apare imediat intrebarea urmatoare: cine l/a creat pe Dumnezeu? Caci un inginer capabil sa faca niste lucruri asa de complexe precum oamenii, trebuie sa fie la randul sau foarte foarte complex. Iar ceva foarte complex nu poate sa apara deodata, pur si simplu. Apoi cu siguranta eu nu cred intr-un Dumnezeu asa cum este el descris de cartile religioase, omniscient si omniprezent. Si mai cred ca, daca ar exista un Dumnezeu, atunci el nu ar fi nemultumit de faptul ca unii oameni se indoiesc de existenta lui. Ba din contra. Credinta oarba, de orice natura, religioasa, politica sau patriotica, nu poate duce la nimic bun.

      Apoi intr/adevar, multe lucruri nu se stiu, si cum am scris si in articol, probabil adevarul complet nu o sa il cunoastem niciodata. Iar chiar daca teoria evolutiei nu ne da un raspuns exact in legatura cu momentul in care a aparut viata, ne ofera indicii despre cum este foarte posibil sa se fi intamplat. Adica probabil la un moment dat s-au putut forma niste molecule foarte simple insa capabile de autoreplicare. Iar teoria evolutiei nu mai este demult o teorie in adevaratul sens al cuvantului (adica ceva care nu este foarte sigur ca este adevarat). Este un fapt sustinut de numeroase dovezi, si acceptat de o buna parte a Bisericii. Apoi eu cred in adevarul stiintific, nu relevat, iar datorita progresului stiintific, indoielilor permanente ale oamenilor de stiinta, societatea noastra a ajuns astazi sa fie asa dezvoltata si datorita acestui lucru putem noi comunica acum pe internet. Iar daca Dumnezeu exista, nu ar putea decat sa fie mandru de asemenea atitudine, care duce la progres.

  4. eugenia

    Datorita curiozitatii si dorintei de cunoastere profunda a maretiei si complexitatii naturii,au aparut de-alungul timpului straluciti oameni de stiinta (pleiada -oameni de exceptie)care , prin pricepere clar -vazatore si infruntand prejudecatile,au luptat cu succes pentru Adevar in Stiinta. Cu toate acestea,suntem tentati sa uitam ca ceea ce stim ,deci ale noaste cunostinte despre Natura sunt doar o pelicula de suprafata, nu mereu rezistenta. Adica nu suntem dornici si apti sa ne recunoastem limitele! Evolutionismul deriva din filosofie ma degraba si nici decum din biologie:este doar o interpretare filosofica a explica originea vietii!!! Ma nchin ,cu plecaciune! in fata stralucitilor cercetatori ai planetei.,pentru curajul extraordinar si lupta De a descoperi…de a afla cat mai mult din Tainele naturii! EUCRED ca studiind Biologia prin cautare si cercetare continua, nu faci doar stiinta ….Te apropii de fapt,pas-de-pas,in timp, de Creator,de Dumnezeu. Sigur ca se bucura Dumnezeu! A Luminat mintile cercetatorilor,le-a dat puteri de dincolo de limita,tocmai spre a le usura urcusul inspre Dumnezeu!. Cu bratele deschise asteapta muritorii luminati si cu multa dragoste doar pentru ca ei au cercetat,CREATIA SA! Dumnezeu a actionat si actioneaza „direct si variat”! cu Bunatatea desavarsita ! Am studiat Biologia casa o pot privi ,cerceta,prin ochii credintei in Dumnezeu!

  5. raulsandu

    Tocmai, ca oamenii de stiinta isi recunosc limitele. Oamenii ce fac parte din biserica, preotii sau altii, nu isi recunosc limitele si considera ca si adevarate lucruri care clar nu sunt, cum ar fi facerea lumii in 6 zile, sau facerea omului prin Adam si Eva. Idei care sunt predate in scoli in dauna unor adevaruri stiintifice (de ex teoria evolutionista a fost interzisa in manualele de biologie din Romania).

    Iar evolutionismul nu deriva nicicum din filosofie, ci este rezultatul unei munci de ani de zile si a unei idei geniale pe care Darwin a avut-o, inspirat si de o carte scrisa de Charles Lyell despre evolutia geologica a Pamantului, despre modificarile pe care apele, vantul le produc in decurs de foarte mult timp. Apoi teoria evolutiei nu este o interpretare filosofica…in 1953 a fost descoperita structura ADN-ului, iar dezvoltarea ulterioara a geneticii a sustinut si sustine din plin evolutia. Si cred ca se intelege bine din articol acest lucru. In zilele noastre, si de vreo 100-200 de ani metoda filosofica e la capatul opus fata de metoda stiintifica de cautare a adevarului. Iar religia e o ramura a filosofiei. Pe cand evolutionismul e biologie 100%, o cantitate infinita de munca depusa.

    Si cand spui de exemplu ca inveti biologia prin ochii lui Dumnezeu si ca sa te apropii mai mult de el, repet……pt mine nu are sens, nu este necesar.

    Tu accepti ideea ca este posibil ca Dumnezeu sa nu existe?

  6. eugenia

    Re:NU! ……. Asteapta-L pe Dumnezeu pana cand El vede ca esti gata sa primesti si sa apreciezi binecuvantarile Sale. Asa, aceasta asteptare te poate retine sa-ti atribui slava pentru ceea ce a facut Dumnezeu! pentru noi. Pentru mine stiinta ramane stinta iar religia(credinta in Dumnezeu!) ramane CREDINTA!

  7. Silviu Apostol

    Felicitari pentru articolul acesta, ca si pentru celelalte. Spor si consecventa!🙂

  8. Tudor

    Prea bun articolul… si citatul final e genial.

  9. Lord JESKKO

    Evolutia nu are loc numai la nivel genetic !

  10. mihai ionut

    evolutia poate fi explicata mai scurt cu doar cateva din sutele de intrebari,de ex: dece papadia are pistil daca se reproduce asexuat? dece se nasc balene si delfini cu picioare? dece uni pitoni au pelvis?dece cartita are ochi dc nu vede?dece unele speci de ciclide au ochi dc nu i folosesc,ca de exemplu specile de pesti din pesteri?dece unele speci de broaste si salamandre au plamani si nu i folosesc?dece are strutul aripi? si alte sute de intrebari…raspunsul este simplu: ptr ca evolutia exista,iar evolutia exista ptr ca este posibila fara nici un alt motiv,doar ca se poate si de aceea se intampla,fara logica scop sau motiv.

  11. CB

    In atentia tuturor !

    Parlamentul e pe cale sa adopte prevederi incredibil de abuzive si NEconstitutionale in noua lege a invatamantului, legate de orele de religie si dreptul elevilor de a alege.

    Pt a actiona, URGENT, va invit pe
    http://dezbateri.wikiforum.ro/

  12. mihaela balaban

    Un articol foarte interesant si bine explicat prin varietatea de exemple la fiecare caz mentionat , i-ti spun un mare bravo pentru ce ai scris in acest articol,dar nu sunt de acord cu aceea ca D-nezue nu este creatorul nostru si aceasta intrebare Cine l-a creat pe D-nezeu? Se spune ca D-nezeu nu are incepup si sfirsit ,de aici rezulta ca Dumnezue a fost este si va fi mereu si nu este in competenta noastra de a lamuri inceputul lumii si al Lui Dumnezeu,noi nu avem acea minte desavirsita pentru a intelege minunatiile facute de Creatorul lumii.
    Deci i-ti spun bravo pentru cuvintele si toate explicatii pe care le-ai facut in acest articol ,dar stiinta ramine stiinta si trebuie sa ne bazam pe aceasta nu este necesar ca intervenim si in religie,religiea este ceva mai greu de inteles decit biologie,si nu este dat noua ca sa ;amurim tilcuirile bisericesti ,dar le este dat preotilor si calugarilor.

  13. Am o intrebare Domnule Raul ce intelegeti Dumneavoastra prin expresia varianta biblica am aici paragraful la care ma refer „De fapt nu există o singură variantă biblică despre Univers, ci mult mai multe, care variază în funcţie de zona geografică şi de obiceiurile şi tradiţiile populaţiei respective.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s