Clonarea explicată simplu

Pentru a inţelege mai bine ce este clonarea, trebuie sa avem o idee despre structura şi însemnătatea ADN-ului. ADN-ul este molecula fundamentala a vieţii care codifică toate mecanismele din corpul nostru. El este alcatuit din doua lanţuri de nucleotide unite între ele prin nişte molecule (baze azotate). Putem face analogie cu o scară pe care o rotim de la un capăt intr-un sens, iar la celălalt capăt, in sens opus.

Structura ADN-ului, descoperită iî anul 1953 de catre Watson si Crick.

Structura ADN-ului, descoperită iî anul 1953 de catre Watson si Crick.


Principalele roluri ale ADN-ului sunt acelea de stoca o cantitate mare de informaţii (pe care le exprimă prin sinteza de proteine) şi de se autoreplica, rezultând doua molecule de ADN, deci de a transmite informaţia de la o generaţie la alta (dintr-o celula vor rezulta doua celule).

Gena este o secvenţă, un fragment din molecula de ADN care determina un anumit caracter.

Mai sus puteti urmari un filmulet care explica ce este ADN-ul!

Clonarea este procesul prin care se creează o copie identică. Astfel, cand vorbim de clonare nu trebuie să ne gândim doar la a obţine o copie după un om sau un animal. De fapt, până să se realizeze clona primului mamifer (oaia Dolly, în 1996), oamenii de ştiinţă au realizat clone după fragmente de ADN. Pentru că, aşa cum am spus mai sus, un anumit fragment de ADN deţine o anumită informaţie şi astfel duce la sinteza unei anumite proteine. Dar haideţi sa vedem cam cum se poate realiza acest lucru, să se creeze o clona după un anumit fragment de ADN care ne interesează. Cu ajutorul unor enzime, molecula de ADN este fragmentată. Se ia fragmentul interesat şi se introduce intr-un bacteriofag (bacteriofagul este un virus, dar care ataca bacteriile). Cum bacteriofagii,ca şi virusurile, sunt alcătuiţi in principal din ADN-ul propriu, bucata (gena) de ADN uman se ataşeaza la cel al vectorului (bacteriofagului), care este apoi introdus într-o bacterie. În bacterie, acesta se va multiplica, o dată cu fragmentul de ADN uman (la fel cum se multiplică şi virusurile în organismul nostru), iar bacteriile la rândul lor se vor multiplica şi ele. Când bacteriofagii îşi vor sintetiza proteinele de care ei au nevoie, se vor sintetiza şi proteinele codificate de ADN-ul uman. Însa în urma proceselor de amplificare , se vor obţine cantitati foarte mari. Astfel s-au obţinut numeroase produse farmaceutice : factorii ai coagularii VIII şi IX (foarte utili la persoanele cu hemofilie, boala caracterizata prin sângerări la traumatisme minore), eritropoietină (utilă în anemii), insulină (utilă în diabet zaharat), activatorul tisular al plasminogenului (foarte util în infarct de miocard), anticorpi etc.

Acestea fiind spuse cred că suntem cu toţii de acord cu clonarea în sensul de mai sus.

Oaia Dolly, primul mamifer clonat in 1996.

Oaia Dolly, primul mamifer clonat in 1996.

Pentru prima dată în istoria biologiei, la 27 februarie 1997, un grup de cercetatori de la Institutul de biotehnologie animala Roslin (Edinburgh), au anunţat că au reuşit clonarea unui mamifer adult. Cercetatorii au creat o oaie , Dolly, fără parinţi, folosind o celula diferenţiată prelevată din glanda mamară.

Tehnica prin care cercetatorii din Edinburgh au creat-o pe Dolly se poate rezuma în urmatoarele etape:

se extrage o celulă din glanda mamară de la oaia A, care va fi clonată.

se prelevează un ovul nefecundat de la o oaie B şi i se elimină nucleul, apoi se fuzioneaza celula glandei mamare A cu ovulul enucleat B.

se implantează celula astfel obţinută în uterul oii C, care va naşte un mieluţ D identic cu oaia A.

Scopul acestor cercetări nu a fost de a obţine copii ale unor animale deja existente ci ca aceste animale să poată fi folosite drept modele experimentale în vederea rezolvarii unor boli umane (ex: mucoviscidoza, boala Alzheimer, paralizia), pentru obţinerea unor celule stem sau a unor substanţe terapeutice; o altă aplicaţie terapeutică ar putea fi modificarea genetică a unor animale (ex porcul) pentru ca organele lor să fie tolerate de sistemul imun şi transplantate la om.

Astfel, clonarea la om reprezintă o modalitate de reducere a suferinţei umane şi de tratament a unor boli fatale. Există însă voci care se opun clonării umane din motive de ordin etic. Treptat însă, lucrurile trebuie să înceapă să se nuanţeze, deosebindu-se clonarea reproductivă ( producerea unui embrion uman cu scopul de a se iniţia o sarcină şi a se naşte un copil) de clonarea terapeutică prin care se urmăreşte obţinerea unor celule stem (suşă) pluripotente care au potenţialul de a produce celule sau ţesuturi normale, utile pentru înlocuirea celor distruse prin boli degenerative.

Între timp, compania de fertilizare in vitro „Sydney IVF” a primit din partea guvernului australian prima licenţă care permite clonarea embrionilor umani. Compania are astfel acces la 7.200 de embrioni umani, din a căror clonare se pot obţine celule stem embrionare.

Eu unul sunt de acord cu clonarea de embrioni umani în scop terapeutic. Voi ce părere aveţi?

Articol scris de Raul Sandu.

3 comentarii

Filed under Medicină

3 responses to “Clonarea explicată simplu

  1. remus

    da imi place ce am citit si sa sti ca sunt de acort si eu cu clonarea in scop terapeutic . asa poate fac si eu rost de o splina noua

  2. marius

    foarte interesant articolul. tine-o tot asa raul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s