De ce naşterea este un proces aşa de complicat? Dacă evoluţionismul funcţionează atunci de ce există boli care sunt fatale încă din copilărie precum siclemia? De ce când oamenii se îmbolnăvesc au simptome precum febra, diareea, tusea, vărsătura?

În aproape nicio carte de medicină apariţia unor boli sau a unor simptome nu este privită din punct de vedere evoluţionist. În acelaşi timp ne putem întreba de ce selecţia naturală nu a eliminat o anumită boală? Explicaţiile la aceste întrebări le descoperim dacă privim lucrurile din perspectivă istorică, evoluţionistă.

Toată lumea ştie că naşterea pe cale naturală este însoţită de dureri îngrozitoare şi ne putem întreba: De ce atâta durere, de ce naşterea e un proces aşa de complicat? Răspunsul obişnuit la aceste întrebări este că fătul are un cap mult prea mare iar diametrul pelvisului femeii este doar cu foarte puţin mai mare decât diametrul capului fătului. Acest lucru face ca pasajul copilului să fie foarte dificil iar procesul să fie foarte dureros.

Celulele stem explicate simplu (I)

Într-o zi din 1995, Chrostopher Reeve (actorul care l-a interpretat pe Superman), un călăreţ experimentat, a fost catapultat de pe calul său la pământ în timp ce participa la o competiţie. A aterizat în cap şi şi-a fracturat coloana vertebrala , măduva fiind zdrobită la ieşirea din craniu. Astfel, Reeve a devenit sursa de inspiraţie pentru cercetările în domeniul celulelor stem, cu speranţa ca un grup de astfel de celule să fie implantate şi să repare distrucţiile măduvei spinării.

Ce este însă o celulă stem?

Celula stem este o celulă care are capacitatea de a se diferenţia şi da naştere altor tipuri de celule (engl. stem=tulpină, deci mai multe celule diferite se pot forma dintr-o celulă stem). Astfel, celulele stem se pot dezvolta în celule mature care au forme şi funcţii caracteristice, precum celule ale inimii, pielii sau nervilor.

Celulele stem au proprietatea de a se divide, rezultand 2 celule stem identice, dar si proprietatea de a se diferentia in alte tipuri de celule.

Eveniment istoric la Casa Alba: discursul presedintelui Obama

Legătura dintre omul de Neanderthal şi omul modern

Omul de Neanderthal a dispărut în urmă cu aproximativ 30.000 de ani, cu 15.000 după ce omul modern a ajuns şi s-a stabilit pe acest continent. Deci o lungă bucată de timp indivizii celor două specii au trăit în acelaşi areal. Unii consideră chiar că omul de Neanderthal ar putea fi strămoşul nostru direct. Alţii se întreabă dacă au existat încrucişări între cele două populaţii. La Institutul Max Planck din Germania oamenii de ştiinţă studiază ADN-ul omului de Neanderthal astfel că prin comparaţie cu cel al omului modern se pot face unele descoperiri despre arborele nostru genealogic.

Omul de Neanderthal

Reflexe din Dojo

1. Cea mai mare forţă care există se găseşte în inima omului.

2. Fii sincer şi de bună credinţă! Poţi minţi pe alţii, dar nu te poţi minţi pe tine.

3. Fii modest. Modestia te plasează exact pe locul care îl meriţi în scara valorilor vieţii. Fără modestie nu poţi învăţa artele marţiale.

Teoria evoluţiei explicată simplu

În secolul XIX, Charles Darwin a venit cu o idee revoluţionară, bazată pe numeroase observaţii pe care le-a făcut în timpul unei călătorii în jurul lumii, referitoare la modul în care noi specii apar şi dispar. Procesul prin care acest lucru se întâmplă l-a numit selecţie naturală iar ideea de bază este că individul cel mai bine adaptat unor anumite condiţii are cele mai multe şanse de a supravieţui şi a avea urmaşi. Acest lucru are implicaţii enorme întru-cât poate duce la apariţia unor noi specii, însă într-o perioadă foarte lungă de timp. În continuarea articolului puteţi citi mai multe idei care schiţează o altă imagine despre viaţă decât cea (din păcate) acceptată de aproape toată lumea, anume varianta biblică.

Ştiaţi că…

… Noi putem detecta cinci gusturi de bază? Patru dintre ele sunt foarte familiare: gustul dulce, acru, amar şi sărat. Al cincelea e mai familiar în Asia şi mai puţin în Vest, se numeşte Umami şi e gustul glutamatului monosodic. Acest compus e larg utilizat în bucătăria orientală şi de aceea e probabil recunoscut ca un gust separat.

… Ceaiul pregătit la cuptorul cu microunde nu este aşa gustos ca cel preparat la ceainic? Aceasta pentru că microundele încălzesc doar straturile externe ale apei din recipientele puse la încălzit în cuptorul cu microunde? Apa din centrul paharului se încălzeşte mult mai încet; când straturile de la exterior ale apei au atins punctul de fierbere, ne înşelăm gândindu-ne că toată apa din recipient e aşa fierbinte. Dar temperatura medie e mult mai mică, iar ceaiul nu are o aromă aşa bună.

… Temperatura de fierbere a apei scade cu altitudinea? Astfel, la o înalţime de 1800 metri, apa va fierbe la 94,4 grade Celsius, iar nu la 100 grade Celsius, aşa cum fierbe la nivelul mării.

… Cafeaua decafeinizată tot mai conţine cafeină? O ceaşcă de cafea are aproximativ 80-135 mg cafeină. Pentru ca o cafea să fie considerată decafeinizată cel puţin 97% din cafeină trebuie să fie îndepărtată. Testele arată că şi cafeaua decafeinizată tot mai conţine 2-6 mg de cafeină pe ceaşcă.

… Oamenii graşi, care sunt şi mai bine izolaţi termic, simt frigul mai repede decât oamenii slabi? Motivul e că grăsimea păstrează căldura în interiorul corpului, departe de piele, care se răceşte. Iar când pielea se răceşte, ţi se face frig (pentru că în piele se găsesc receptorii termici).

Articol scris de Raul Sandu.

Turritopsis nutricula, meduza nemuritoare

Turritopsis nutricula este un organism ce face parte din clasa Hydrozoa, din care fac parte meduzele, hidrele, care de altfel sunt şi specii înrudite. Meduzele de obicei mor după procreere, dar Turritopsis revine la un stadiu în care este imatură sexual, astfel că după ce ajunge la maturitate, este capabilă să se întinerească. Teoretic acest ciclu se poate realiza la infinit, astfel că o putem numi nemuritoare.

Un exemplu de situaţie în care dintr-o specie ar putea rezulta două specii diferite

În ultima vreme StiintaAzi v-a oferit câteva articole legate de evoluţionism. Cum teoria evoluţiei este una care nu merită să mai fie predată în şcolile din România (după cum probabil ştiţi, ea a fost scoasă din cărţile de biologie de la noi din ţară, fiind de râsul lumii şi la acest capitol), noi cei de la StiintaAzi, sau cei de la Stiinta.info, sau cei de la alte site-uri de acest gen, incercam in masura in care putem (caci suntem doar cativa voluntari) să oferim informaţii cât mai multe legate de acest domeniu. În acest articol, este vorba despre o specie de cinteze (Pyrenestes ostrinus, iar în engleză: “black bellied seed craker”) care trăieşte în Africa şi care are o trăsătura destul de rar întâlnite la alte specii. Însă înainte de asta, vreau să fac o precizare în legătură cu o confuzie pe care am observat-o la mulţi oameni. Mulţi oameni, şi mai ales mulţi din cei care contestă teoria evoluţiei au impresia că omul se trage din maimuţă. Ei bine, aceasta este o înţelegere greşită a teoriei evoluţiei. Ea nu spune că omul se trage din maimuţă, ci că oamenii şi maimuţele au un strămoş comun. Iar la rândul lui, acest srtămoş comun are împreună cu alte mamifere un alt strămoş comun, şi aşa mai departe. Deci este diferit de a spune că omul se trage din maimuţă. Maimuţele de astăzi şi oamenii sunt nişte fiinţe moderne, rezultat al evoluţiei unui srămoş comun aşa că altă întrebare destul de frecventă şi foarte naivă, şi anume că de ce în zilele de azi nu mai vedem maimuţe transformându-se în oameni, nu îşi are rostul.

Pyrenestes ostrinus, specia de cinteze a carei indivizi au doua tipuri de ciocuri

De ce cred oamenii în Dumnezeu?

Datorită sau, din cauza evoluţiei. Nu există doar o evoluţie prin selecţie naturală, genetică, ci şi o evoluţie culturală. Iar dacă în cazul selecţiei naturale vorbim de gene ca unităţi replicatoare, în cazul evoluţiei culturale vorbim de meme: cântece, idei, ghicitori, tehnici de construcţie etc. Tot aşa cum genele se propagă în fondul genetic sărind dintr-un corp în altul la bordul spermatozoizilor şi ovulelor, tot astfel memele se propagă în fondul memetic sărind dintr-un creier în altul printr-un proces care se poate numi imitaţie (memă<gr. mimetis= a imita, termen introdus de biologul şi evoluţionistul Richard Dawkins).